SCHILÓD, -OÁDĂ, schilozi, -oade, adj. (Despre ființe) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilăvos. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHILÓD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. v. mutilat. 3. olog, (înv. și reg.) slăbănog, (fam.) șontorog. (Picior ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Schilod ≠ teafăr
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
schilód (-oádă), s. f. – 1. Beteag, paralitic. – 2. Diform, desfigurat, slut. – Var. schilog, schinol. Schilog este o var. a lui schilav, cu schimb de suf.; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evoluție fonetică inversă cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repeguș. Der. directă din chilă (Geheeb 33), sau din ngr. *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsă” (Bogrea, Dacor., III, 736), nu este probabilă. Rus. skiljaga „cerșetor, vagabond”, pe care Vasmer, II, 637, o consideră de origine necunoscută, provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi, schidoli), vb. (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeală (var. schilogeală, schilozeală, schilodenie, schilozenie), s. f. (invaliditate, paralizie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schilód adj. m., pl. schilózi; f. sg. schiloádă, pl. schiloáde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHILÓD ~oádă (~ózi, ~oáde) și substantival 1) (despre ființe) Care are o parte de corp mutilată sau deformată; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilării; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink