SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCHÍMNIC s. v. pustnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schímnic s. m., pl. schímnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHÍMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink