Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCHIMNICÍ, schimnicesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se face schimnic. ♦ Intranz. A duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic. – Din schimnic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHIMNICÍ vb. v. pustnici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schimnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schimnicésc, imperf. 3 sg. schimniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. schimniceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHÍMNIC, -Ă, schimnici, -ce, s. m. și f (Rar) Pustnic, sihastru. [Var.: schívnic, -ă s. m. și f.] – Din sl. skimĩnikŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCHIMNICÍ ~ésc intranz. A fi schimnic; a pustnici; a sihăstri. /Din schimnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCHIMNICÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni schimnic; a se face schimnic; a se pustnici. 2) fig. A trăi izolat de lume ca un schimnic; a se pustnici; a se sihăstri. /Din schimnic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCHÍMNIC ~că ( ~ci, ~ce ) înv. Călugăr care trăiește într-un loc izolat de lume, petrecându-și viața în post și rugăciune; pustnic; sihastru; ascet. /<sl. skiminiku
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCHÍMNIC adj. v. ascetic, sihăstresc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCHÍMNIC s. v. pustnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schímnic s. m., pl. schímnici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink