SCHIMNICÍE, schimnicii, s. f. (Rar) 1. Starea, viața de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuință a schimnicului. [Var.: schivnicíe s. f.] – Schimnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v. schit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCHIMNICÍE s. v. izolare, singurătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schimnicíe s. f., art. schimnicía, g.-d. art. schimnicíei; pl. schimnicíi, art. schimnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHIMNICÍE ~i f. 1) Viață de schimnic; sihăstrie; pustnicie. 2) Loc unde trăiește un schimnic. /schimnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink