SCHINÉL, schinei, s. m. Mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală (Cnicus benedictus). – Schin (=spin) + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHINÉL s. (BOT.; Cnicus benedictus) (reg.) iar-bă-amară, scai-amar, șofran-sălbatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schinél s. m., pl. schinéi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink