SCHINGI, schingiuri, s. n. (Înv.) Schingiuire, tortură, caznă. – Cf. tc. ișkence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHINGI s. v. calvar, canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schíngi (-iuri), s. n. – Tortură. Tc. (per.) iskence, șikence (Șeineanu, II, 318), cf. ngr. σϰεντζές. – Der. schingiui, vb. (a tortura; a mutila); schingiuitor, s. m. (călău, zbir).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schingi s. n., pl. schíngiuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHINGI ~uri n. înv. Suferință (morală sau fizică) insuportabilă, foarte intensă; chin; tortură. /<turc. ișkence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink