Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCHINGIUÍRE, schingiuiri, s. f. Acțiunea de a schingiui; chin, tortură, caznă. – V. schingiui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHINGIUÍRE s. 1. v. torturare. 2. v. tortură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schingiuíre s. f., g.-d. art. schingiuírii; pl. schingiuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHINGIUÍ, schingiuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata. ♦ A deforma, a stâlci, a poci. A schingiui limba. – Schingi + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCHINGIUÍ ~ésc tranz. 1) A supune unor chinuri (fizice sau morale) groaznice; a tortura. 2) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a stâlci. [Sil. schin-giu-i] /schingi + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCHINGIUÍ vb. v. tortura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCHINGIUÍ vb. v. deforma, denatura, poci, schimonosi, scâlcia, stâlci, stropși.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schingiuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schingiuiésc, imperf. 3 sg. schingiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. schingiuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink