SCHINÚȚĂ, schinuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane; bănică (Phyteumia orbiculae). – Schin (=spin) + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
schinúță s. f., g.-d. schinúței; pl. schinúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink