SCHÍSMĂ, schisme, s. f. Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține; p. ext. dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. – Din fr. schisme, lat. schisma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHÍSMĂ s.f. Separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă; (p. ext.) dezbinare, separare de opinii, neînțelegere; ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. [< lat., gr. schisma – diviziune, fr. schisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCHÍSMĂ s. f. 1. separare formală a unui grup de credincioși de o comunitate religioasă. 2. dezbinare, neînțelegere, ruptură provocată de o deosebire de păreri; sciziune. (< fr. schisme, lat. schisma, gr. skhisma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCHÍSMĂ s. v. sciziune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schísmă (-me), s. f. – Sciziune. – Var. înv. shismă. Mr. shizmă. Mgr. σχίσμα (Murnu 50; Gáldi 250) și modern din fr. schisme. – Der. schismatic, adj., din fr. schismatique; schismi, vb. (înv., a forma), probabil prin confuzia lui schismă cu schimă „formă” (Tiktin).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schísmă s. f., g.-d. art. schísmei; pl. schísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHÍSMĂ ~e f. 1) rel. Separare a unor comunități religioase de o biserică unitară în urma unor neînțelegeri dogmatice. 2) înv. Dezbinare într-o grupare socială, provocată de deosebirile de idei; sciziune. [G.-D. schismei] /<ngr. shísma, lat. schisma, fr. schisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink