SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHIT s. (BIS.) 1. (rar) remeție, (reg.) schilet. (~ săpat în stâncă.) 2. schimnicie, sihăstrie. (Au ajuns la ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schit (schituri), s. n. – Mănăstire mică izolată. Ngr. σϰήτη ‹ mgr. ἀσϰητής „ascet” (Murnu 50), prin intermediul sl. skitŭ (Tiktin; Conev 108). – Der. schitean, s. m. (călugăr care aparține unui schit).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schit s. n., pl. schíturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHIT ~uri n. 1) Mănăstire mică sau așezare de călugări, aflată într-un loc izolat. 2) Totalitate a călugărilor dintr-o asemenea așezare. /<sl. skitu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink