SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s. f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea și destrămarea progresivă a funcțiilor psihice și prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHIZOFRENÍE s.f. Boală psihică gravă, manifestată printr-o scădere treptată a activității intelectuale și printr-un dezechilibru psihic general. [Gen. -iei. / < fr. schizophrénie, cf. gr. schizein – a împărți, phren – spirit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCHIZOFRENÍE s. f. boală psihică gravă caracterizată prin disocierea spiritului, idei delirante și halucinații. (< fr. schizophrénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCHIZOFRENÍE s. (MED.) demență precoce.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schizofreníe s. f. (sil. -fre-), art. schizofrenía, g.-d. art. schizofreníei; pl. schizofreníi, art. schizofreníile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCHIZOFRENÍE ~i f. Boală psihică cronică, care se manifestă prin dereglare treptată a proceselor mintale. [G.-D. schizofreniei] /< fr. schizophrénie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink