SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din fr. scythique, lat. Scythicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÍTIC, -Ă adj., s. f. scit(ă). (< fr. scythique, lat. scyticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCÍTIC adj. scit. (Triburi ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scític adj. m., pl. scítici; f. sg. scítică, pl. scítice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÍTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea sciților; propriu sciților. /<fr. scythique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink