SCLIPITÚRĂ, sclipituri, s. f. Lucire, sclipire momentană, trecătoare. – Sclipi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCLIPITÚRĂ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sclipitúră s. f., g.-d. art. sclipitúrii; pl. sclipitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink