SCORNITÚRĂ, scornituri, s. f. 1. Afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon 2. (Pop.) Ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva. – Scorni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCORNITÚRĂ s. 1. v. invenție. 2. v. minciună.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scornitúră s. f., g.-d. art. scornitúrii; pl. scornitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink