SCOVÁRDĂ, scoverzi, s. f. 1. (Mai ales la pl.) Un fel de plăcintă din aluat (dospit), prăjită în grăsime (și umplută cu brânză, urdă etc); prăjitură uscată, minciună. 2. Epitet pentru o pesoană foarte slabă, scofâlcită. [Var.: scovérgă s. f.] – Din sl. skovrada „tigaie”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCOVÁRDĂ s. minciună, minciunea, minciunică, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCOVÁRDĂ s. v. clătită.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scovárdă (-vérzi), s. f. – Gogoașă. – Var. scovargă, scove(a)rgă. Sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 333; Conev 67); poate var. a fost influențată de ngr. ξόβεργα „amestec” sau „grăsime”. – Der. scovîrda, vb. refl. (a se distruge, a se nărui; a slăbi); scovîrlie, s. f. (orbită), prin contaminare cu scăfîrlie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scovárdă s. f., g.-d. art. scovérzii; pl. scovérzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCOVÁRDĂ scovérzi f. 1) mai ales la pl. Plăcintă prăjită în grăsime. 2) fig. Persoană foarte slabă. [G.-D. scoverzii] /<sl. skovrada
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink