Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: scrânti (verb tranzitiv) , scrântit (adjectiv)   
SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRÂNTÍT, -Ă, scrântiți, -te, adj. 1. (Despre membre, oase, încheieturi) Deplasat din articulație; luxat. 2. Fig. (Despre oameni) Dezechilibrat mintal; nebun, țicnit. – V. scrânti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCRÂNTÍ ~ésc tranz. (mâini, picioare, degete) A scoate din încheietură; a luxa; a dezarticula; a se disloca. ◊ A o ~ a face o prostie; a greși. /<sl. sukrononti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCRÂNTÍ mă ~ésc intranz. A pierde facultatea de a judeca normal; a-și ieși din minți; a se aliena; a se sminti; a înnebuni. /<sl. sukrononti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCRÂNTÍ vb. v. luxa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCRÂNTÍ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCRÂNTÍT adj., s. v. alienat, dement, descre-ierat, înnebunit, nebun, smintit, țicnit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrântí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scrântésc, imperf. 3 sg. scrânteá; conj. prez. 3 sg. și pl. scrânteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române