SCRIB, scribi, s. m. 1. (La vechii egipteni) Funcționar inferior având atribuții de contabil și de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărțile lui Moise și interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRIB s.m. 1. Copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (Peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [Cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCRIB s. m. 1. copist și alcătuitor de acte la diferite popoare. ◊ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învățat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCRIB s. 1. (IST.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (~ în cancelariile din țările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conțopist. (Era ~ la prefectură.) 3. (rar) scri-băreț. (~ la un ziar.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrib s. m., pl. scribi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCRIB ~i m. 1) înv. Funcționar de cancelarie, care redacta și copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fără valoare. /<fr. scribe, lat. scriba
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink