Dex scrisoare

SCRISOÁRE, scrisori, s. f. 1. Comunicare scrisă trimisă cuiva prin poștă sau prin intermediul unei persoane; epistolă, răvaș. ◊ Scrisoare de credit = document prin care un bancher sau o bancă cere altui bancher sau altei bănci să pună la dispoziția purtătorului o sumă de bani. ♦ (La pl.) Culegere de corespondență având valoare literară sau istorică. ♦ (La pl.) Operă literară în proză scrisă sub formă de corespondență. 2. (Înv.) Faptul de a scrie; ceea ce este scris. 3. (Pop.) Scris¹ (2). 4. (Înv.) Hârtie scrisă, document, act. ◊ Scrisoare de acreditare = document prin care se atestă calitatea unui diplomat de a reprezenta un anumit stat în relațiile cu un alt stat. Scrisoare de trăsură = act care conține condițiile intervenite între cel care expediază o marfă și cel care o transportă (serviciul de coletărie, poștă etc.); fraht. 5. (Înv.) Scriere (3). – Scris + suf. -oare.

SCRISOÁRE s. 1. epistolă, epistolie, (astăzi rar și fam.) misivă, (înv. și pop.) carte, răvaș, (reg.) scris, (prin Ban.) propis, (înv.) depeșă, poslanie, scriptură. (I-am expediat prin poștă o ~.) 2. (LIT.) epistolă. (O ~ de Gr. Alexandrescu.) 3. (EC.) scrisoare de trăsură v. fraht.

SCRISOÁRE s. v. act, carte, cultură, cunoș-tințe, descriere, document, dovadă, expunere, hârtie, indicație, indiciu, instrucție, izvor, înfățișare, înscris, învățătură, lucrare, mărturie, operă, piesă, pildă, pregătire, prezentare, probă, redare, scriere, scris, semn, studii, text, zugrăvire.

scrisoáre s. f., g.-d. art. scrisórii; pl. scrisóri

SCRISOÁRE ~óri f. Comunicare în scris transmisă cuiva (de regulă, prin poștă); epistolă; răvaș. ~ recomandată. [G.-D. scrisorii] /scris + suf. ~oare

SCRISOAREA LUI NEACȘU, scrisoare cuprinzând informații referitoare la mișcările armatei turcești pe malurile Dunării, trimisă în 1521 de către Neacșu din Câmpulung (Muscel) lui Johannes Benkner, judele Brașovului. Cel mai vechi text datat, scris în limba română, care s-a păstrat până azi.