SCRÂNTEÁLĂ, scrânteli, s. f. 1. Scrântitură. 2. Fig. Tulburare a minții: nebunie, țicneală. – Scrânti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRÂNTEÁLĂ s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCRÂNTEÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală, mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrânteálă s. f., g.-d. art. scrântélii; pl. scrântéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink