SCRÂNTITÚRĂ, scrântituri, s. f. Deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă. – Scrânti + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCRÂNTITÚRĂ s. 1. v. luxație. 2. v. entorsă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scrântitúră s. f., g.-d. art. scrântitúrii; pl. scrântitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCRÂNTITÚRĂ ~i f. 1) Traumatism constând în scoaterea unui os din încheietură; luxație. 2) Loc scrântit. /a scrânti + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink