SCÚFĂ, scufe, s. f. Scufie. – Din ngr. skúfos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÚFĂ s. v. tichie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÚFĂ s. v. bonetă, bonețică, scufie, scu-fiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scúfă (-fe), s. f. – Bonetă, tichie. Ngr. σϰοῦφος (Candrea). – Der. scufie (mr. scufie), s. f. (scufă), din ngr. σϰούφια (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 697; Gáldi 249), cf. alb. skufië, tc. iskufie și REW 2024. Este dubletul lui coif.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scúfă s. f., g.-d. art. scúfei; pl. scúfe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink