Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCUMPÍRE, scumpiri, s.f. Faptul de a (se) scumpi. – V. scumpi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUMPÍRE s. v. majorare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Scumpire ≠ ieftinire
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
scumpíre s. f., g.-d. art. scumpírii; pl. scumpíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUMPÍ, scumpesc, vb. IV. 1. Tranz. A mări prețul unei mărfi, a vinde mai scump. ◊ Refl. pas. Se scumpise hârtia. ♦ Refl. (Despre oameni) A cere prețuri (mai) mari. 2. Refl. (Despre oameni) A se tocmi mult; a se calici, a se zgârci (când vinde sau cumpără ceva). – Din scump.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCUMPÍ ~ésc tranz. (mărfuri) A face să se scumpească. /Din scump
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCUMPÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni (mai) scump. 2) A manifesta zgârcenie (vânzând sau cumpărând); a se calici; a se zgârci. /Din scump
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCUMPÍ vb. 1. v. majora. 2. v. lăcomi. 3. a se zgârci, (reg.) a se hârsi. (S-a ~ și a pierdut ocazia.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) scumpi ≠ a (se) ieftini
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A scumpi ≠ a ieftini
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
scumpí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scumpésc, imperf. 3 sg. scumpeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scumpeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink