Dex scurgere

SCÚRGERE, scurgeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) scurge și rezultatul ei. 2. (Concr.) Loc (amenajat sau natural) pe unde se scurge apa de prisos. 3. (Pop.) Nume dat unor secreții patologice ale corpului omenesc. – V. scurge.

SCÚRGERE s. 1. prelingere, (rar) prelinsătură, scursoare, scursură. (~ unui lichid din vas.) 2. strecurare. (~ unui lichid printr-o spărtură.) 3. (concr.) (reg.) scurgătoare. (În zid e practicată o ~.) 4. v. perindare. 5. v. trecere.

SCÚRGERE s. v. blenoragie, gonoree, leuco-ree, otoree.

scúrgere s. f., g.-d. art. scúrgerii; pl. scúrgeri

SCÚRGE, scurg, vb. III. 1. Refl. și tranz. A curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici. ♦ Tranz. A scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient. ♦ Refl. (Despre fluide) A ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă. ♦ Refl. (Despre ochi) A se sparge, împrăștiindu-se din orbită. 2. Tranz. A separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec. ♦ A seca apa dintr-un teren prin drenaj. 3. Refl. (Despre ape) A curge la vale (lăsând în urmă locul uscat). ♦ Fig. (Despre grupuri de ființe, de vehicule) A se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda. 4. Refl. Fig. (Despre unități de timp) A trece unul după altul, a se desfășura. [Perf. s. scursei, part. scurs] – Lat. excurrere (după curge).

A SCÚRGE scurg tranz. 1) (lichide) A face să curgă (dintr-un amestec sau dintr-un vas). ~ zerul din brânză. ◊ A-și ~ ochii a plânge mult. ~ vlaga (din cineva) a slei de puteri (pe cineva). 2) (fructe, rufe etc.) A presa, evacuând lichidul; a stoarce. /<lat. excurrere

A SE SCÚRGE pers. 3 se scúrge intranz. 1) (despre fluide) A ieși (dintr-un recipient) încet și în cantități mici. 2) (despre șuvoaie, torente de apă) A curge în josul pantelor până la epuizare. 3) (despre ochi) A-și pierde lichidul pe care îl conține ca urmare a spargerii globului ocular. 4) fig. (despre persoane, vehicule etc.) A urma unul după altul (fără întrerupere sau la intervale egale). 5) fig. (despre ore, zile, săptămâni, luni etc.) A se consuma treptat; a trece; a curge. /<lat. excurrere

SCÚRGERE ~i f. 1) v. A SCURGE și A SE SCURGE. 2) Loc prin care se scurge un fluid. 3) pop. Substanță care se scurge din corpul omului în cazul unor boli; secreție patologică. ~ de sânge. /v. a scurge

SCÚRGE vb. 1. a se prelinge, (pop.) a pica, (înv. și reg.) a piști. (Vinul se ~ din vas.) 2. a se strecura. (Lichidul se ~ prin fisura vasului.) 3. (înv. și reg.) a strânge. (~ brânza proaspătă prin sedilă.) 4. v. curge. 5. v. infiltra. 6. v. perinda. 7. v. trece. 8. a trece, (pop.) a vremui, (înv.) a se prelungi, (fig.) a curge. (Timpul s-a ~ încet.) 9. v. împlini.

SCÚRGE vb. v. asana, curge, descărca, deseca, deșerta, extorca, goli, seca, vărsa.

scúrge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scurg, imperf. 3 sg. scurgeá, perf. s. l sg. scurséi, 1 pl. scúrserăm; part. scurs