Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCURTCIRCUITÁRE, scurtcircuitări, s. f. Acțiunea de a (se) scurtcircuita. [Pr.: -cu-i-] – V. scurtcircuita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCURTCIRCUITÁRE s.f. Acțiunea de a scurtcircuita și rezultatul ei; legătură prin scurtcircuit. [< scurtcircuita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
scurtcircuitáre s. f. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), g.-d. art. scurtcircuitării; pl. scurtcircuitări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCURTCIRCUITÁ, scurtcircuitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce un scurtcircuit (2). [Pr.: -cu-i-] – Din scurtcircuit (după fr. court-circuiter).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCURTCIRCUITÁ ~éz tranz. A realiza un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCURTCIRCUITÁ pers. 3 se ~eáză intranz. A se produce un scurtcircuit. /Din scurtcircuit
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCURTCIRCUITÁ vb. I. tr. A pune în scurtcircuit o porțiune dintr-un circuit electric. [< scurtcircuit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCURTCIRCUITÁ vb. tr., refl. a (se) realiza un scurtcircuit. (după fr. court-circuiter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
scurtcircuitá vb. (sil. -cu-i-; mf. scurt-), ind. prez. 3 sg. scurtcircuiteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink