SCURTEICÚȚĂ, scurteicuțe, s. f. Diminutiv al lui scurteică. – Scurteică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCURTEICÚȚĂ s. (reg.) camizol, capoțel, ciupag, polcuță. (Purta o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scurteicúță s. f., g.-d. art. scurteicúței; pl. scurteicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink