SCURTICÉL, -EÁ, -ÍCĂ, scurticei, -ele, adj. Diminutiv al lui scurt; scurtuț. – Scurt + suf. -icel, -icea, -icică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCURTICÉL adj. 1. scundicel, scurtuț. (Un om ~.) 2. micuț, (pop.) micșor, (înv. și reg.) scurtișor, (reg.) scurtuț. (O haină cam ~ică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scurticél adj. m., pl. scurticéi; f. sg. scurticeá/scurticícă, pl. scurticéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink