SCUTIÉR, scutieri, s. m. 1. (În evul mediu, în apusul Europei) Tânăr nobil vasal care purta scutul (1) și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său. 2. (Înv.) Ostaș, luptător (echipat cu scut). [Pr.: -ti-er] – Scut + suf. -ier (după fr. écuyer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCUTIÉR s.m. Tânăr nobil, ostaș din Occident care purta scutul suzeranului feudal. [Pron. -ti-er. / < scut + -ier, după it. scudiere, fr. écuyer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCUTIÉR s. m. 1. tânăr nobil, ostaș din Occident, care purta scutul și celelalte arme ale suzeranului feudal. 2. militar, polițist prevăzut cu scut. (după it. scudiere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCUTIÉR s. (IST.) (înv.) scutar. (~ul unui cavaler.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scutiér, scutiéri, s.m. (înv.) 1. tânăr nobil vasal, care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului, seniorului sau ale domnitorului său, în țările feudale din apusul Europei. 2. ostaș, luptător (echipat cu scut). 3. cioclu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
scutiér s. m. (sil. -ti-er), pl. scutiéri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCUTIÉR ~i m. 1) (în evul mediu) Tânăr nobil care purta scutul și celelalte arme ale seniorului său. 2) înv. Ostaș înarmat cu scut. [Sil. -ti-er] /scut + suf. ~ier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink