SCẤNCET, scâncete, s. n. Plâns înăbușit, slab și întretăiat (specific copiilor mici); scânceală, scâncitură, scâncit. ♦ Vaiet (de păsări, de animale); scheunat. – Scânci + suf. -et.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNCET s. 1. v. scâncit. 2. (peior.) smiorcăială, smiorcăit. (Termină cu ~ele!) 3. v. geamăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scâncet s. n., pl. scâncete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÂNCET ~e n. Sunet jalnic întretăiat emis de unele ființe. /a scânci + suf. ~et
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink