SCÂNCITÓR, -OÁRE, scâncitori, -oare, adj. Care scâncește. – Scânci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNCITÓR adj. v. jalnic, plângăreț, plân-gător, scâncit, tânguitor, trist.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scâncitór adj. m., pl. scâncitóri; f. sg. și pl. scâncitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÂNCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care scâncește; care produce scâncete. /a scânci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink