SCÂNCITÚRĂ, scâncituri, s. f. Scâncet. – Scânci + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂNCITÚRĂ s. v. geamăt, scâncet, scâncit, tânguire, vaier, vaiet.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scâncitúră s. f., g.-d. art. scâncitúrii; pl. scâncitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink