Dex scârbit

SCÂRBÍT, -Ă, scârbiți, -te, adj. (Despre oameni) Plin de scârbă; îngrețoșat, dezgustat. ♦ (Reg.) întristat, supărat. – V. scârbi.

SCÂRBÍT adj. 1. dezgustat, îngrețoșat, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit. 2. plic-tisit, sătul, săturat, (Mold. și Bucov.) lehămetit, lehămetuit, (înv. și fam.) sastisit.

SCÂRBÍT adj. v. abătut, amărât, deprimat, descurajat, enervat, furios, indispus, infam, iritat, îndârjit, îndurerat, înfu-riat, întărâtat, întristat, înverșunat, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mâhnit, mâniat, mânios, mârșav, necăjit, nedemn, nelegiuit, nemernic, nervos, netrebnic, pornit, rușinos, scelerat, supărat, sures-citat, ticălos, trist.

Scârbit ≠ voios

scârbít adj. m., pl. scârbíți; f. sg. scârbítă, pl. scârbíte

SCÂRBÍ, scârbesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A simți sau a produce scârbă (1); a (se) îngrețoșa, a (se) dezgusta. 2. Refl. și tranz. (Reg.) A (se) întrista, a (se) supăra. 3. Refl. (Înv.) A se înfuria, a se mânia. – Din scârbă.

A SCÂRBÍ ~ésc tranz. 1) A face să se scârbească; a umple de scârbă; a amărî; a întrista; a mâhni; a posomorî. 2) A face să simtă scârbă, dezgust; a dezgusta; a îngrețoșa. /<sl. skrubéti

A SE SCÂRBÍ mă ~ésc intranz. A fi cuprins de scârbă; a deveni trist; a se mâhni; a se întrista; a se amărî. /<sl. skrubéti

SCÂRBÍ vb. 1. v. îngrețoșa. 2. v. dezgusta.

SCÂRBÍ vb. v. agasa, amărî, boci, căi, căina, cutremura, enerva, indispune, irita, încrâncena, îndurera, înfiora, înfricoșa, înfuria, îngrozi, înspăimânta, întrista, jeli, jelui, lamenta, mâhni, mânia, necăji, plictisi, plânge, pocăi, regreta, sâcâi, supăra, tângui, tremura, văicări, văita, zgudui.

scârbí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. scârbésc, imperf. 3 sg. scârbeá; conj. prez. 3 sg. și pl. scârbeáscă