SCÂRȚÂIÁLĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂRȚÂIÁLĂ s. 1. v. scârțâit. 2. scârțâire, scârțâit, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ cheii în broască.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scârțâiálă s. f., g.-d. art. scârțâélii; pl. scârțâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink