SCÂRȚÂITÚRĂ, scârțâituri, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-i-. – Var.: scârțiitúră s. f.] – Scârțâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÂRȚÂITÚRĂ s. v. scârțâit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scârțâitúră s. f. (sil. -țâ-i-), g.-d. art. scârțâitúrii; pl. scârțâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink