SCĂLDĂTOÁRE, scăldători, s. f. 1. Loc de scăldat; scaldă. 2. (Pop.) Cadă, albie; p. ext. bazin. 3. Îmbăiere, baie; scăldat. 4. Fig. (Rar) Trecere a soarelui dincolo de linia orizontului; apus. – Scălda + suf. -ătoare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂLDĂTOÁRE s. v. baie, bazin, cadă, cristel-niță, îmbăiere, scăldare, scăldat, vană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăldătoáre s. f., g.-d. art. scăldătórii; pl. scăldătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂLDĂTOÁRE ~óri f. 1) v. A SCĂLDA. 2) pop. Vas pentru scăldat. 3) Apă folosită pentru scăldat; baie. /a scălda + suf. ~oare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
scăldătór, scăldătoáre, s.m., f. și n. 1. (s.f.; pop.) scăldare, îmbăiere; baie. 2. (s.f.; înv. și pop.) apă în care se scaldă cineva; apa din cristelniță în care se scufundă copilul când se botează; scaldă, scăldătură. 3. (s.f.; înv. și pop.) loc într-o apă, într-un râu unde se poate scălda cineva; scaldă, scăldare. 4. (s.f. și n.; înv. și reg.) vas, cadă, albie, bazin în care se scaldă de obicei copiii; scaldă, scăldare; cristelniță. 5. (s.f.; fig.; în sintagma) scăldătoarea soarelui = apusul soarelui; vest. 6. (s.m. și f.; înv.) persoană care scaldă (pe nou-născuți); persoană care se scaldă; persoană care face băi în scopuri curative (într-o stațiune balneară).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink