Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCĂLÂMBÁ vb. I v. scălâmbăia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂLÂMBÁ, scălấmb, vb. I. Refl. A face grimase, a se schimonosi; a se urâți, a se sluți. (din zgâmboi1)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
SCĂLÂMB, -Ă, scălâmbi, -e, adj. (Pop. și fam.; despre ființe; adesea substantivat) Cu membrele strâmbe, sucite; schimonosit. ♦ (Despre încălțăminte) Deformat, scâlciat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂLÂMB ~ă (~i, ~e) rar 1) (despre ființe) Care are membrele strâmbe; sucit. 2) (despre încălțăminte) Care și-a pierdut forma inițială; scâlciat; șonțit. /Orig. nec
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂLÂMB adj. v. deformat, diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, scâlciat, slut, strâmb, strâmbat, urât.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂLẤMB, SCĂLẤMBĂ, scălấmbi, scălấmbe, adj. Strâmb. (din zgâmboi1; sau din gr. σκαληνός prin încrucișare cu lat. strambus; cf. it. scalembro)
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scălâmb adj. m., pl. scălâmbi; f. sg. scălâmbă, pl. scălâmbe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink