Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCĂPĂTÁT1 s. n. (Pop.) Apus, asfințit. – V. scăpăta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂPĂTÁT2, -Ă, scăpătați, -te, adj. Care a sărăcit; sărac. – V. scăpăta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂPĂTÁT adj. v. sărăcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂPĂTÁT s. v. amurg, apus, asfințire, asfințit, înserare, miazănoapte, nord, seară, vest.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăpătát s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre Soare, Lună și alți aștri; la pers. 3) A coborî spre asfințit; a apune, a asfinți. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii). 2. A sărăci. – Lat. *excapitare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCĂPĂTÁ scápăt intranz. 1) (despre aștri) A se lăsa spre sau după orizont; a asfinți; a declina; a coborî; a apune. 2) A aluneca liber în jos. 3) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci. 4) înv. fig. A se afla în declin; a decădea; a regresa. /<lat. excapitare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂPĂTÁT1 n. v. A SCĂPĂTA. ◊ ~ul soarelui apusul soarelui. /v. a scăpăta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂPĂTÁT2 ~tă (~ți, ~te) fig. Care a decăzut din punct de vedere moral sau fizic. /v. a scăpăta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂPĂTÁ vb. 1. v. însera. 2. v. sărăci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂPĂTÁ vb. v. abate, aluneca, apune, asfinți, coborî, decădea, depărta, devia, dispărea, divaga, greși, împiedica, împuțina, îndepărta, păcătui, pieri, pleca, poticni, reduce, regresa, scădea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A scăpăta ≠ a răsări
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
scăpătá (-ápăt, -át), vb. – 1. A descrește, a se micșora, a se împuțina. – 2. A luneca în jos, a coborî. – 3. A apune, a asfinți. – 4. A scoborî, a descinde. – 5. A cădea, a se nărui. – Mr. ascapit, ascăpitare, megl. dăscapit, dăscăpitari, scapitari „a depăși un nivel”. Lat. exacapĭtāre (Pușcariu 273; REW 1635; Pascu, I, 56; Spitzer, Mitt. Wien, 324), cf. căpăta, și it. scapitare „a pierde” › ngr. σϰαπετίξω „a se întuneca”, v. fr. deschater ‹ *discapĭtāre (cf. megl.) prov. descapter „a se întuneca”, alb. skupëtoń. Semantismul pare să se explice pornind de la sensul de „a ajunge la ceva”, propriu it. (it. scapitare este la fel ca capitar male). – Der. scăpătăciune, s. f. (decadență, mizerie); scăpătat, s. n. (apusul soarelui; crepuscul), cf. mr. scăpitată „apus”. Scopot, s. n. (rată, înghițitură), cuvînt din Trans., pare să aibă aceeași proveniență.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scăpătá vb., ind. prez. 1 sg. scápăt, 3 sg. și pl. scápătă; conj. prez. 3 sg. și pl. scápete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink