SCĂRMĂNĂTÚRĂ, scărmănături, s. f. 1. Faptul de a scărmăna; (concr.) lână scărmănată. 2. Fig. (Fam.) Bătaie, scărmăneală. – Scărmăna + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂRMĂNĂTÚRĂ s. v. bătaie, păruială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scărmănătúră s. f., g.-d. art. scărmănătúrii; pl. scărmănătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂRMĂNĂTÚRĂ ~i f. 1) Scărmănare nerepetată. 2) Lână scărmănată. 3) fig. v. SCĂRMĂNEALĂ. /a (se) scărmăna + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink