SCĂUNÁȘ, (1) scăunașe, s. n., (2) scăunași, s. m. 1. S. n. Scăunel. 2. S. m. (Înv.) Negustor de vite sau de cereale; colector (de produse alimentare); comisionar (al unui negustor). [Pr.: scă-u- – Var.: (reg., 1) scăuiéș s. n.] – Scaun + suf. -aș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂUNÁȘ s. v. gresie, patru, perinoc, telegău.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂUNÁȘ s. 1. v. scăunel. 2. v. căluș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăunáș (persoană) s. m. (sil. scă-u-), pl. scăunáși
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
scăunáș (obiect) s. n. (sil. scă-u-), pl. scăunáșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink