SCĂUNOÁIE, scăunoaie, s. f. Unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit. [Pr.: scă-u-] – Scaun + suf. -oaie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCĂUNOÁIE s. (TEHN.) scaun. (~ a dulgherului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăunoáie s. f. (sil. scă-u-), art. scăunoáia, g.-d. art. scăunoáiei; pl. scăunoáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink