SECEREÁ, -ÍCĂ, secerele, s. f. Diminutiv al lui seceră (1).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
SECEREÁ s. (pop.) secerică, seceruică, (reg.) secerățică. (~ pentru recoltarea grâului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
secereá, seceréle, s.f. 1. (pop.) seceră mică, secerățică, seceruică. 2. (reg.; la pl.) plantă erbacee cu bulbi, cu frunze în formă de sabie și cu flori purpurii; secerele, săbioare, crin-de-apă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
SÉCERE s. f. v. seceră.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉCERE s. v. recoltă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink