SÉCETĂ, secete, s. f. Insuficiență a umidității solului și a atmosferei față de valorile minimale necesare creșterii și dezvoltării normale a plantelor (cultivate). ♦ Vreme, perioadă caracterizată printr-o astfel de insuficiență; vreme uscată, secetoasă. – Lat. *siccita (= siccitas).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÉCETĂ s. uscăciune, (înv. și pop.) secăciune, (înv. și reg.) neplouare, (înv.) secetate, sete, seteciune. (Era o ~ cumplită.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sécetă s. f., (perioade secetoase) pl. sécete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÉCETĂ ~e f. 1) Fenomen care se produce în natură și care se manifestă prin lipsă de ploi, prin vânturi uscate și arșiță, ce dăunează plantelor și în special culturilor agricole. 2) Vreme uscată; uscăciune. /<lat. siccitas
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink