Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SECHESTRÁ, sechestrez, vb. I. Tranz. A pune sechestru asupra unor bunuri aflate în litigiu sau aparținând unui debitor (ca măsură de asigurare sau de încasare silită a datoriei). ♦ A reține o persoană cu forța și în mod ilegal. [Var.: (înv.) secfestrá vb. I] – Din fr. séquestrer, lat. sequestrare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECHESTRÁ vb. I. tr. 1. A pune (sub) sechestru. ♦ A reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. A izola în caz de boală infecțioasă. ♦ A detașa un sechestru osos. [Var. secfestra vb. I. / < fr. séquestrer, cf. lat. sequestrare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECHESTRÁ vb. tr. 1. a pune (sub) sechestru. ◊ a reține pe cineva cu forța, ilegal. 2. a detașa un sechestru osos. (< fr. séquestrer, lat. sequestrare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SECHESTRÁ vb. (JUR.) 1. (înv. și reg.) a secfestrui, (reg.) a cuprinde, a foglăli, a funtui, a prenora, (înv.) a secfestrarisi, a zeberi. (A ~ un bun imobil.) 2. v. confisca. 3. (înv.) a popri. (A ~ pe cineva.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sechestrá vb., ind. prez. 1 sg. sechestréz, 3 sg. și pl. sechestreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SECHESTRÁ ~éz tranz. 1) (bunuri materiale) A supune unui sechestru. 2) (persoane) A reține cu forța (în mod ilegal). /<fr. séquestrer, lat. sequestrare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink