SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te s. m. și f. Adept al unei secte religioase. ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. – Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECTÁNT, -Ă s.m. și f. Adept al unei secte religioase. // adj. Sectar. [Cf. lat. sectans].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECTÁNT, -Ă I. s. m. f. adept al unei secte religioase. II. adj. propriu, specific unei secte; sectar. (< lat. sectans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SECTÁNT s. v. pocăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sectánt s. m., pl. sectánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) 1) Care ține de o sectă; propriu unei secte. 2) Care vădește exclusivism față de adepții altor convingeri; exclusivist. /<lat. secans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SECTÁNT2 ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. Adept al unei secte religioase. /<lat. secans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink