SECUNDÁNT, -Ă, secundanți, -te, s. m. și f. Persoană care secundează, ajută, urmează, însoțește pe cineva. ♦ Arbitru secund. ♦ Persoană care asistă și îndrumează un participant la anumite întreceri sportive (box, șah). ♦ (Înv.) Martor la un duel. [Var.: secondánt, -ă s. m. și f.] – Din germ. Sekundant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECUNDÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care secundează pe cineva. ♦ Arbitru, ajutător al participantului în anumite întreceri sportive (box, șah). [Var. secondant, -ă s.m.f. / < germ. Sekundant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECUNDÁNT, -Ă s. m. f. 1. cel care secundează pe cineva. ◊ martor la un duel sau harachiri. ◊ ajutător al unui participant în anumite întreceri sportive. 2. sportiv, echipă care într-o cursă (ciclism, alergări, canotaj) urmărește îndeaproape adversarul din față. (< germ. Sekundant, lat. secundans)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SECUNDÁNT s. v. asistent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECUNDÁNT s. v. acompaniator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
secundánt s. m., pl. secundánți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECUNDÁNT ~tă ( ~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care secundează. 2) Arbitru secund. 3) înv. Martor la un duel. /<germ Sekundant, lat. secundans, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink