SECVÉNȚĂ, secvențe, s. f. 1. Succesiune de fenomene fizice sau ordinea de variație în timp a mărimilor unui sistem. 2. Șir de imagini sau de scene dintr-un film, care formează un anumit episod. ♦ Fig. Serie de fapte, de evenimente, de stări etc., care se succedă într-o anumită ordine și formează un tot unitar. – Din fr. séquence. Cf. it. sequenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECVÉNȚĂ s.f. 1. Serie de fapte, de scene sau de note muzicale consecutive. ♦ Șir de imagini sau de scene care formează o unitate într-un film. 2. Imn religios în proză, care se cânta la anumite sărbători catolice. [< fr. séquence, it. sequenza, cf. lat. sequentia < sequi – a urma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SECVÉNȚĂ s. f. 1. succesiune de fenomene fizice; ordinea de variație în timp a mărimilor unui sistem. 2. șir de imagini sau de scene dintr-un film care formează o unitate. ◊ (fig.) serie de fapte, evenimente, stări etc. care se succedă într-o anumită ordine, formând un tot. 3. (muz.) transpunere, riguroasă sau liberă, pe alte teme a unei structuri melodice sau armonice; progresie (2). ◊ gen de cântări în muzica bisericească medievală care foloseau acest procedeu. (< fr. séquence, it. sequenza, lat. sequentia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
secvénță s. f., g-d. art. secvénței; pl. secvénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECVÉNȚĂ ~e f. 1) Serie de fapte care se succedă într-o anumită ordine și formează un tot unitar. 2) Serie de imagini care formează un episod cinematografic. /<fr. séquence, lat. sequentia, it. sequenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink