Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iar-ba-ovăzului, iarba-vântului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
secăreá s. f., pl. secăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
secărí, secărésc, vb. IV (reg.; despre lanurile de grâu) 1. a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secărăți. 2. a umple de secară, a face pestriț cu secară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink