SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iar-ba-ovăzului, iarba-vântului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
secăreá s. f., pl. secăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink