SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, adj. Care aparține sefarzilor, de sefarzi; sefardit. – Din sp. sefardí.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEFÁRD, -Ă I. adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp. sefardi)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEFÁRD s., adj. sefardit. (~zii vorbesc iudeo-spa-niola.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sefárd s. m., adj. m., pl. sefárzi; f. sg. sefárdă, g.-d. art. sefárdei, pl. sefárde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEFÁRZI s. m. pl. Evrei de rit spaniol emigrați din Spania în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene. – După fr. Sefardini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink