Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SEGMENTÁRE, segmentări, s. f. 1. Faptul de a segmenta. ♦ Diviziune a celulei-ou sau a zigotului în celule din ce în ce mai mici, care se asociază între ele și formează foițele embrionare; segmentație. 2. (Fon.) Operație de izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul lui auditiv, eliminându-se astfel influența contextului. – V. segmenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) segmenta și rezultatul ei; segmentație. ♦ Fragmentarea corpului unor animale, a unor organe în bucăți. ♦ Procesul de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. [< segmenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) segmenta; segmentație. 2. (biol.) fragmentare a corpului unor animale, a unor organe în bucăți. 3. proces de fracționare a oului fecundat, care duce la formarea embrionului. 4. (lingv.) izolare a unui segment dintr-o secvență sonoră pentru studiul auditiv, în afara contextului. (< segmenta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁRE s. 1. (BIOL.) segmentație. (~ oului fecundat.) 2. (BIOL.) metamerie, segmentație. (~ea viermilor anelizi.) 3. v. împărțire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
segmentáre s. f., g.-d. art. segmentării; pl. segmentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEGMENTÁ, segmentéz, vb. I. Tranz. A împărți, a tăia în segmente. – Din fr. segmenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SEGMENTÁ ~éz tranz. (obiecte integrale) A împărți în segmente. /<fr. segmenter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEGMENTÁR ~ă (~i, ~e) Care constă din segmente. Organ ~. /<fr. segmentaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEGMENTÁ vb. I. tr. A tăia, a împărți în segmente. ♦ refl. (Despre organe, organisme) A se fracționa în segmente. [Cf. fr. segmenter].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁR, -Ă adj. Compus, provenit din segmente, din frânturi. [Cf. fr. segmentaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁ vb. I. tr. a tăia, a împărți în segmente. II. refl. (despre organe, organisme) a se fracționa în segmente. (< fr. segmenter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁR, -Ă adj. compus, provenit din segmente. (< fr. segmentaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGMENTÁ vb. a diviza, a fragmenta, a împărți. (A ~ o frază în propoziții.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
segmentá vb., ind. prez. 1 sg. segmentéz, 3 sg. și pl. segmenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
segmentár adj. m., pl. segmentári; f. sg. segmentáră, pl. segmentáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink