Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: segrega (verb tranzitiv) , segregare (substantiv feminin)   
SEGREGÁRE, segregări, s. f. 1. Faptul de a (se) segrega; segregație. ♦ Operație metalurgică de afinare a unui aliaj prin răcire selectivă prin care, la solidificare, unele impurități se concentrează și se pot îndepărta ușor. 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte, cu forme precise. 3. (Constr.) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită. 4. Fenomen în hibridarea s*****ă a plantelor, constând în separarea eredității materne de cea paternă, în anumite celule diferențiate. 5. Segregație rasială. – V. segrega.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SEGREGÁRE s.f. Acțiunea de a se segrega și rezultatul ei; segregație. 1. Izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. ♦ Separare dintr-un aliaj a două metale cu temperaturi de topire diferite. 2. Fenomen manifestat la hibridarea sexuată a plantelor prin separarea eredității materne de cea paternă în celule diferențiate. ♦ Segregație rasială. [< segrega].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁRE s. f. 1. izolare a minereurilor din masa rocilor și cristalizarea lor în filoane deosebite. 2. separare neomogenă a componenților unui aliaj în timpul solidificării. 3. (biol.) separare a perechilor în gene alele omoloage ale unui organism heterozigot, în meioză, când apar indivizi cu caractere distincte. ♦ separare a eredității materne de cea paternă în a doua generație hibridă. ♦ segregație. (< segrega)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁRE s. v. despărțire, izolare, separare, separație.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
segregáre s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. segregării; pl. segregări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SEGREGÁ, pers. 3 segrégă, vb. I. 1. Intranz. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, pe baza diferenței dintre punctele de topire ale elementelor. 2. Refl. (Despre componenții unui material) A se separa. – Din lat., it. segregare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE SEGREGÁ pers. 3 se segrégă intranz. (despre elementele componente ale unor materiale sau substanțe) A se separa prin diferite procese fizice, chimice sau biologice. /<lat. segregare, it. segregare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SEGREGÁ segrég tranz. A face să se segrege. [Sil. se-gre-] /<lat. segregare, it. segregare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEGREGÁRE ~ări f. 1) v. A SEGREGA și A SE SEGREGA. 2) biol. Fenomen de separare a caracterelor materne de cele paterne în procesul hibridizării plantelor. /v. a (se) segrega
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SEGREGÁ vb. I. 1. intr. (Despre elementele unui aliaj) A se separa neuniform prin răcire de la o temperatură înaltă, bazat pe diferența dintre punctele de topire ale elementelor. 2. refl. (Despre componenții unui material) A se separa. [P.i. 3,6 -gă. / < lat. segregare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁ vb. intr., refl. a efectua, a suporta operația de segregare; a (se) separa. (< lat., it. segregare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SEGREGÁ vb. v. despărți, izola, separa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
segregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 1 sg. segrég, 3 sg. și pl. segrégă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)